Scrisoare deschisă către vecina noastră – doamna Vanessa Redgrave, din comuna Roşia Montană, România

Săptămână trecută, aţi participat la un festival de film din România şi aţi vorbit împotriva unui proiect de exploatare minieră în localitatea noastra. Aţi primit şi un dar simbolic – un metru pătrat de teren – pentru a deveni “proprietară” în localitatea noastra. Ca şi noua noastră vecină, vă întrebam: Cum puteţi să susţineţi ca ştiţi ce e mai bine pentru noi, cind de fapt nu cunoasteti realitatea profunda din localitate? Cand ne condamnati profesiunea bimilenara a mineritului, fara alternative viabile de dezvoltare pe termen mediu si lung, ne condamnati viitorul. Aţi spus că o faceţi ca să protejaţi mediul înconjurător: Dar localitatea noastra este poluata din cauza exploatărilor miniere destructive care se practică de aproape 2.000 de ani, fiind vorba de o poluare istorica. O mină nouă şi modernă ar face ca izvoarele şi râurile noastre să fie mai curate. O economie puternică înseamnă un mediu sănătos; sărăcie înseamnă mizerie! Spuneţi că vreţi să ne salvaţi localitatea: Dar rata şomajului la Roşia Montană este de 70%. Nu avem conditii decente de viata, avem doar lemne de foc, ca să ne încălzim iarna. Daca proiectul minier nu începe cât mai curând, locuitorii vor fi nevoiţi să ia drumul pribegiei, în căutarea unei şanse de supravieţuire. Nu credem ca asta este salvarea Roşiei Montane. Dintotdeauna am fost o comunitate minieră. Vrem să ni se dea şansa ca localitatea noastra să existe în continuare şi să creăm un viitor pentru noi şi pentru copiii noştri. Doamnă Redgrave, daca ajutaţi un grup de străini sa împiedice implementarea unui proiect minier, fara ca acestia sa aibe vreo legatura cu localitateta, ei vor pleca din localitatea noastra, după câştigarea luptei (lupta nedreapta si incorecta, pentru ca este impotriva comunitatii), către alte noi actiuni împotriva dezvoltării. Veţi avea acel metru pătrat de pământ în localitatea noastra, dar şi o casă frumoasă la Londra. Nu doriti sa facem schimb, sa mergem noi la Londra iar dvoastra sa locuiti intr-o localitate fara perspectiva? Va vom adresa citeva intrebari la care dorim un raspuns corect si rational.

- Noi unde ne vom duce?
- Cum vom trăi?
- Cum ne vom păstra localitatea în viaţă?
- Ce le vom răspunde copiilor noştri atunci când ne vor cere mâncare?
Noi nu avem prieteni în mass-media.Noi nu avem influenţă în capitalele şi în marile oraşe ale lumii.Noi nu avem decât localitatea noastra şi speranţa că într-o zi va fi bine.Noi susţinem investitia pentru revigorarea mineritului, la Roşia Montană si ne vom lupta, pentru ca mass-media, protestatarii din capitalele europene sa perceapa realitatea.

Doamnă Redgrave, auziti si vocea comunitatii!

“Semnarea oficiala de astazi a Codului demonstreaza decizia noastra de a adera la cele mai inalte standarde internationale si cele mai bune tehnici disponibile pentru dezvoltarea proiectului propus de noi in regiunea Rosia Montana. Am urmarit si implementat deja principiile si standardele de practica ale Codului in raportul nostru de Evaluare a Impactului asupra Mediului (EIA), care respecta toate legile Romaniei si ale Uniunii Europene. Pentru noi, pentru Rosia Montana si toate partile implicate in acest proiect, semnarea Codului subliniaza o data in plus decizia noastra de a aplica un management responsabil al cianurilor utilizate in toate operatiunile noastre si de a imbunatati starea actuala a sanatatii, mediului si conditiilor sociale existente in comunitatea locala din Rosia Montana”, a comentat Alan Hill, CEO si Presedinte Gabriel Resources si Rosia Montana Gold Corporation.

Un Plan amanuntit pentru Managementul Cianurilor din cadrul proiectului propus Rosia Montana va fi inaintat o data cu EIA autoritatilor romane, in scurt timp.

Despre Codul International de Management al Cianurilor, pentru Productia, Transportul si Utilizarea Cianurilor in Productia de Aur
Codul a fost creat in anul 2000, ca un raspuns pentru mai multe situatii in care s-au produs deversari sau alte incidente implicand cianurile utilizate in minele de aur, in special in urma incidentului produs la Baia Mare in ianuarie 2000. Conform Institutului, incidentul respectiv ar fi putut fi evitat, daca acest Cod ar fi existat deja.

Recunoscand ca este necesar sa se faca eforturi comune, reprezentanti din mai multe domenii – industria miniera de extractie a aurului, guverne, organizatii non-guvernamentale, forta de munca, producatori de cianuri si institutii financiare – au creat ceea ce a devenit acum un simbol unic.

Codul abordeaza aspecte care constituie motive de ingrijorare in ceea ce priveste managementul cianurilor din minele de aur, de exemplu productia, transportul si utilizarea cianurilor, prevenirea accidentelor, sanatatea si siguranta muncitorilor, dialogul cu comunitatea, raportarea publica si implicarea partilor interesate.

Companiile care devin semnatare ale Codului accepta efectuarea periodica a unor evaluari (auditari) de catre terte parti independente, rezultatele fiind facute apoi publice. Mai multe informatii pe: www.cyanidecode.org

Specialiştii în domeniu consideră că utilizarea cianurii de potasiu implică un grad înalt de risc
“Cianurile metalelor alcaline sunt solubile în apă, eliberând prin hidroliză acid cianhidric, una dintre cele mai periculoase substanţe chimice. Acidul cianhidric este un toxic foarte puternic, ce are o temperatură de fierbere de 26,5 grade Celsius şi este solubil în apă. Acţiunea otrăvitoare a acestuia se manifestă la nivel celular, afectând centrii respiratori şi conducând la o sufocare rapidă. Acidul cianhidric poate provoca intoxicaţii acute şi, în timp, cronice prin inhalarea vaporilor sau prin contactul soluţiilor cu pielea”, a precizat dna Ligia Stoica. În literatura de specialitate se evidenţiază că, la mamifere, doza de 1 mg/kg este mortală, la fel ca şi în cazul în care concentraţia în aer a acidului cianhidric este de peste 0,3 mg/litru. Ceea ce înseamnă că în zona respectivă a procesului se impun tehnologii performante şi automatizări în aşa fel, încât contactul omului cu substanţele periculoase să fie minim. În acelaşi timp trebuie păstrat un anumit regim termic, care presupune şi o etanşeitate a zonei respective de producţie. “Se impun măsuri de protecţie deosebite. Indiferent însă de performanţele preconizate conform tehnologiilor, echipamentelor şi instalaţiilor utilizate, nu se poate neglija factorul de risc, care este uriaş”, afirmă dna Stoica.

Etape preliminare, la fel de poluante
Cianura şi efectele acesteia reprezintă însă numai o parte a potenţialului de poluare, pentru că întregul proces de extragere a aurului presupune o serie de etape de prelucrare preliminare, care la rândul lor pot cauza factori nocivi pentru mediu şi om. Conform studiilor geologice, zăcământul de la Roşia Montană mai conţine, pe lângă aur şi argint, şi alte metale, precum germaniu, seleniu, galiu, ceea ce presupune valorificarea acestora, cât şi a sulfului din sulfuri. “În general, în cazul minereurilor complexe tehnologia de extragere a substanţelor utile este aleasă strict pe baza chimiei compuşilor utili şi a celor asociaţi (steril) din minereuri”, explică Ligia Stoica. Aceste procedee implică folosirea unor reactivi (mercur la amalgamare, xantaţi la flotaţie), care fie sunt ei înşişi nocivi, fie pot forma în timp substanţe toxice pentru organism.
Succesiunea etapelor unui proces de extracţie a aurului începe cu procesarea minereului până la o concentraţie corespunzătoare din punct de vedere economic, urmată de tehnologia propriu-zisă de obţinere a metalului brut şi de rafinare, purificare a acestuia. “Procesul este foarte complex, iar poluarea, de asemenea, este complexă la nivelul aerului, apei, solului. Intervin etape care nu pot fi omise, fiecare dintre acestea având aportul ei de reactivi chimici cu efecte negative asupra mediului. Consider că, şi în cadrul unor tehnologii elaborate atât din punct de vedere al obţinerii aurului, cât şi din punct de vedere al metodelor de protecţie şi refacere a mediului, un astfel de proiect nu poate fi aplicat la o scară atât de mare fără riscuri uriaşe pe termen scurt şi lung. Oricând pot interveni factori externi, care nu pot fi anticipaţi şi cuantificaţi şi care pot conduce la accidente ecologice. Efectele secundare şi riscurile nu justifică realizarea unui proiect de o asemenea anvergură”, consideră prof. Dr. ing. Ligia Stoica.

Normele UE de mediu, respectate
Cei care au participat la realizarea proiectului de exploatare auriferă de la Roşia Montană consideră însă că în actuala conjunctură, când rigorile pieţei europene impun standarde extrem de ridicate privind condiţiile de mediu, este exclusă apariţia oricărui accident. “Mineritul este, în general, o activitate cu impact semnificativ asupra mediului. La momentul actual, multitudinea de norme impuse de Uniunea Europeană face din această activitate una sigură. Celebrul accident de la Baia Mare a condus la exigenţe fără precedent. În condiţiile de azi este imposibil să se mai întâmple un astfel de accident”, ne-a declarat Gabriel Neamţu, director tehnic la IPROMIN SA. Un accident precum cel de la Baia Mare, din anul 2000, care a dus la poluarea cu cianuri a râului Tisa, nu se mai poate produce, din două motive, spune reprezentantul IPROMIN. În primul rând pentru că normele permit o concentraţie scăzută a cianurii în apa din iazul de decantare (10 ppm maxim admis) şi în al doilea rând pentru că sistemul (iazul de decantare) este supradimensionat tehnic. Statistica arată că există două riscuri principale: supraumplerea, când înălţimea barajului şi capacitatea de depozitare nu sunt suficiente pentru a stăvili apa, şi cedarea barajului, când o porţiune se prăbuşeşte. Pentru a nu exista astfel de pericole în conceperea iazului, au fost incluse o serie de elemente de siguranţă. Iazul de la Roşia Montană este dimensionat pentru a înmagazina o cantitate de apă (ce acoperă sterilul) ce ar rezulta din două precipitaţii maxim posibile. “Probabilitatea producerii unei precipitaţii maxim posibile este de unu la 10.000 de ani”, a precizat Gabriel Neamţu. În ceea ce priveşte utilizarea cianurii, conform Studiului de Evaluare a Impactului asupra Mediului, este prevăzut un plan de management al cianurii, iar o companie specializată conform standardelor UE va transporta cianura numai sub formă solidă (brichete), în containere blindate şi sigilate până la punctul de lucru. “Distrugerea cianurii se va realiza în instalaţia DETOX, care utilizează o tehnologie modernă, cu aplicabilitate largă în minerit”, a precizat Gabriel Neamţu. Această tehnologie de neutralizare a cianurii a fost testată cu succes în peste 80 de mine de aur din lume.

Închiderea exploatării şi refacerea mediului
Planul de management cuprinde activităţi pentru dezafectarea instalaţiilor, reabilitarea zonei şi implementarea unui program pe termen lung post-închidere. Pentru a exista certitudinea fondurilor necesare refacerii zonei, se va stabili o garanţie financiară pentru procesul de închidere a minei. Faza activă de închidere a minei va începe în anul 14 al proiectului, la sfârşitul exploatării miniere, când a mai rămas de prelucrat doar stiva din minereu sărac. În anul 16 va începe consolidarea stratului de material utilizat la acoperirea iazului, acesta având rolul de a izola sterilul potenţial poluant. Cariera Cetate, care va fi închisă ultima, va fi inundată. “Nu există vreun motiv ca acest proiect, care respectă cele mai înalte standarde de autorizare, să nu ajungă în condiţii de siguranţă la final. Evident, toate angajamentele luate de investitor trebuie respectate. Din păcate, proiectul Roşia Montană are deja o etichetă, indiferent de ce este în «cutie»”, a declarat Gabriel Neamţu.
Articol publicat în ”Prezent”, ediţia 14-20 noiembrie 2006
Nicu POPESCU

“De ce sa repeti greselile trecutului  cand sunt atatea noi pe care le poti face?”

· Informatii despre activitati trecute desfasurate in cadrul Proiectului  Rosia Montana precum si contaminari la mine de aur similare sau unitati de procesare din lume indica faptul ca cianura a fost probabil folosita pentru procesarea deseurilor existente si, in plus, ca absolut firesc sa fie evaluata prezenta radioactivitatii naturale pe acest amplasament. In datele privind conditiile initiale din SIM nu a fost evidentiata nici prezenta cianurilor si nici a elementelor radioactive in apa sau sol. Acest fapt pare sa se datoreze eforturilor de a: 1) minimiza efectele de mediu si asupra sanatatii ce rezulta din activitatile fostei companii de stat; 2) evita dezvoltarea unei baze de date cantitative despre conditiile initiale ale calitatii apei, care sa poata fi probata respectiv sa poata fi folosita pentru a defini in mod clar viitoarele raspunderi ale RMGC care ar rezulta din proiectul propus.

· Termenii acordurilor asupra Proiectului Rosia Montana dintre statul  roman si RMGC il exonereaza pe acesta din urma de toate raspunderile de mediu si asupra sanatatii, din trecut si viitoare?

· SIM nu reuseste sa defineasca in mod adecvat conditiile initiale  specifice- in special pentru apele de suprafata, apele de subteran, conditiile de sanatate, efectele datorate deseurilor existente si a unitatilor de procesare existente. De asemenea datele despre conditiile initiale nu sunt recente. Acest fapt lasa fara raspuns multe intrebari importante despre responsabilitate si raspundere trecuta, prezenta si viitoare.

· Pentru Studiul asupra conditiilor initiale de sanatate nu au fost  colectate mostre de unghii, par, sange, urina de la cetatenii din zonele afectate. Astfel de date ar permite crearea unei baze de date cantitative despre conditiile initiale de sanatate.

· SIM porneste de la prezumtia ca, in urma inchiderii si remedierii, toate  efectele deja existente vor fi disparut, pe termen lung. Aceasta este inca o promisiune fara acoperire, mai ales datorita facilitatilor industriale existente precum iazurile de decantare din Abrud si Saliste, care sunt neizolate si neremediate si deci vor continua deci sa emane levigate contaminate pe termen lung. Se pare ca reabilitarea pentru Proiectul Rosia Montana nu va implica colectarea si tratarea levigatelor contaminate care sunt in prezent eliberate din iazurile de decantare existente.

· SIM-ul nu este o baza solida pentru a prezice sau a avalua, in mod  realist, impactul asupra mediului si alte efecte viitoare. De aceea, acesta nu este adecvat pentru definirea raspunderilor financiare ale investitorilor.

· Generarea de ape acide si alte contaminari pot avea efecte pe termen lung care vor aparea in acest amplasament dupa inchiderea exploatarii. SIM-ul contine prognoze exagerat de optimiste legate de probabilitatea generarii de ape acide. Ca rezultat al activitatilor propuse in SIM, calitatea apei in zona Proiectului Rosia Montana, in general, se va imbunatati pe perioada operarii active si mentinerii exploatraii. Este mult mai putin clara eficienta masurilor propuse pentru diminuarea impactului generarii apelor acide pe termen lung, post-inchidere si in urma contaminarilor adiacente.

· Ar trebui implementate masuri responsabile de asigurare financiara si ar trebui asumata nevoia operarii si mentinerii in functiune perpetue aunei statii active de tratate a apei – daca Recomandarile UE sunt  respectate. Fara colectarea pe termen lung a scurgerilor – descarcari directe si indirecte – si tratare activa, cursurile de apa si apele subterane nu vor respecta cel mai probabil normele privind calitatea apei si vor fi toxice pentru multe organisme acvatice si multe specii de pesti. E posibil ca aceste efecte sa nu devina evidente decat dupa multi ani de la inchiderea exploatarii.

· SIM omite o evaluare rezonabila a costurilor economice ale efectelor  asupra mediului si sanatatii, inclusiv inflatia preturilor, prezente si viitoare.

· In ciuda necesitatii de a utiliza cantitati masive de apa in cadrul  operatiunilor Proiectului Rosia Montana, SIM nu mentioneaza costurile legate de folosirea apei, respectiv de contaminarea apei. Cum se intampla de obicei, si in acest SIM ele sunt ‚externalizate’.

· Procesul de consultare si informare publica este o sarada. Acesta nu  informeaza publicul, in mod rezonabil, asupra optiunilor si efectelor probabile si nu permite un dialog propriu-zis in cadrul dezbaterilor publice. Acest SIM si procesul de informare legat de acesta nu ajung sa scoata la lumina cea mai mare parte din informatiile importante despre mediu si sanatate, obstructionand astfel o evaluare rezonabila ale compromisurilor pe care publicul va trebui sa le faca.

· Autoritatile romane, la toate nivelurile, nu au reusit sa protejeze  publicul, in mod adecvat, sau sa il asiste in evaluarea si intelegerea efectelor asupra mediului si sanatatii rezultate din activitatile de extragere a minereurilor de la Rosia Montana. Agentiile din Romania cu competente in domeniul mineritului si mediului nu au in mod clar capacitatea institutionala si nici vointa necesare aplicarii normelor adecvate. In aceste conditii de reglementare, in care operatiunile de extractie in esenta, se auto-reglementeaza, reabilitarea adecvata si decontaminarea pe termen lung sunt putin probabil sa fie puse in practica. Costurile pe termen lung vor cadea intr-un final in sarcina contribuabililor romani si europeni.

· Acest proiect, daca ar fi propus pentru un amplasament comparabil din  UE, SUA sau Canada, nu ar primi aprobarea din partea autoritatilor competente.

In ultimul timp mass- media sunt invadate de reclame care afirmă ca un oarecare Gabriel are soluţii pentru rezolvarea poluării istorice de la Roşia Montana, promiţând şi mari foloase din exploatarea aurului care acum “zace sub pământ”. Aceste reclame încearcă sa convingă opinia publică despre beneficiile pe care le-ar aduce exploatarea aurului preconizată la Roşia Montana. Academia Romana şi-a exprimat punctul de vedere în legătura cu acest proiect şi se vede nevoita sa revină, reafirmându-şi cu aceeaşi convingere poziţia si reluând argumentele sale împotriva proiectului. Academia Romana doreşte sa prevină o eroare cu efecte negative asupra comunităţii, mediului înconjurător si vestigiilor arheologice din zona Roşia Montana şi să semnaleze din nou consecinţele riscante pentru Statul Român.     

     O analiză obiectivă demonstrează ca proiectul nu reprezintă o lucrare de interes public si prin urmare nu justifica efectele colaterale negative si riscurile implicate in proiect.          

Reamintim ca:

1. Exploatarea proiectată pentru o perioada de 17-20 ani nu reprezintă o soluţie de dezvoltare durabilă şi nu rezolvă problemele sociale şi economice ale zonei, care se vor agrava după încheierea lucrărilor. Numărul locurilor de munca în perioada operaţionala a expoatării, estimat la mai puţin de 500, nu rezolvă nevoile locale şi este mai mic chiar decât numărul locurilor de munca implicate în exploatarea actuală (ca. 750). Zona are nevoie de soluţii economice pe termen lung, bazate pe resurse regenerabile, preconizate tot mai intens de Uniunea Europeana.

2. Distrugerea comunităţii Roşia Montana, veche de peste 2000 ani, prin strămutarea populaţiei, demolarea unor clădiri (inclusiv monumente istorice), biserici si mutarea unor cimitire este inacceptabila si aminteşte de o perioada pe care am considerat-o încheiata.

3. Beneficiile economice ale Statului Roman (estimate la ca. 40-50 milioane dolari anual), rezultate din redevenţele de 2 % asupra exploatării si diverse impozite, sunt nesemnificative în raport cu consecinţele proiectului.

4. Anticipata strămutare si reamplasarea forţată a populaţiei care refuza sa-si vândă proprietăţile risca sa antreneze Statul Roman in situaţii juridice dificile în faţa organismelor internaţionale (europene) cu consecinţe greu de evaluat in prezent. Acest aspect trebuie analizat cu toata seriozitatea de autorităţile competente.

5. Exploatarea la suprafaţa, în patru cariere deschise şi crearea unui bazin de acumulare a rezidiilor în spatele unui baraj de 180 metri înalţime, închizând valea Corna, ar produce o mutilare grava a peisajului. Actuala exploatarea de cupru în cariera deschisă de la Roşia Poieni ca şi alte exploatări miniere în cariera deschisă din ţară ilustrează clar consecinţele unor asemenea lucrări asupra mediului înconjurător.

6. Barajul preconizat, construit din roca sterila, nu prezintă garanţii în situaţii extreme, după cum demonstrează experienţa mai multor ţări în care s-au produs accidente grave în diverse exploatări miniere. Prezenţa unui asemenea bazin de acumulare şi baraj în vecinătatea imediata a oraşului Abrud reprezintă un mare risc şi nu exista nici o garanţie că un accident nu se poate produce, iar pedepsirea ulterioara a vinovaţilor nu ar mai servi la nimic.

7. Exploatarea preconizata periclitează grav zona arheologică Alburnus Maior, unică în lume şi de mare valoare istorică şi culturală. Distrugerea – chiar numai parţială – a vechilor galerii romane este total inacceptabilă intr-o ţara care îşi respectă trecutul istoric şi originile. 

8. Folosirea cianurii de sodiu în procesul tehnologic şi depozitarea în bazin deschis a rezidiilor, conţinând resturi de cianura, produşi de “neutralizare” (de asemenea potenţial toxici) şi mai ales metale grele, creează motive serioase de îngrijorare. Chiar daca “neutralizarea cianurii” promisă de proiect s-ar realiza într-un grad avansat, toxicitatea rezidiilor rămâne o sursa de grave riscuri. 

 9. Nu exista garanţia ca la terminarea lucrărilor şi închiderea exploatării firma investitoare va asigura costurile de refacere a mediului. Experienţa altor ţări (de exemplu SUA) arată ca asemenea costuri sunt uriaşe şi nu sunt acoperite de garanţiile financiare depuse de firmele in cauza. Tendinţa mondială actuala este de a preveni poluarea mediului şi nu de a-l reface ulterior, prin folosirea în procesele tehnologice a unor substanţe şi materiale benigne pentru om şi mediu. 

10. Proiectul încălca o serie de convenţii şi alte elemente ale legislaţiei europene, semnalate de noi anterior. In situaţii similare alte ţări au procedat cu mai multă prudenta şi au evitat să accepte riscurile implicate în proiecte asemănătoare. Cunoaştem documente care afirma ca “in Germania un asemenea proiect este de neconceput”, iar Bulgaria si Armenia nu au aprobat proiecte de acelaşi tip. 

11. Exista serioase suspiciuni, care trebuiesc verificate, că in cadrul operaţiunilor pregătitoare efectuate pana in prezent s-au produs încălcări ale legilor tarii. Decizii recente ale justiţiei confirma deja unele bănuieli. Acordarea de descărcări arheologice pentru suprafeţe mai mari decât cele cercetate efectiv, declararea prematura a localităţii Roşia Montana ca “zona industriala” împiedecând astfel alte activităţi economice potenţiale (de exemplu turism rural si cultural) reprezintă încălcări ale legislaţiei care trebuiesc cercetate.Academia Romana  consideră că nu pot fi ignorate numeroasele proteste individuale şi colective ale societăţii civile, ale unor instituţii ştiinţifice, religioase, culturale din ţară şi străinătate, ale unor personalităti şi oameni de ştiinţa şi cultură. Nu se poate trece cu vederea rezistenta şi nemulţumirile unei părţi din populaţia locala afectată de proiect, care riscă să-şi cedeze proprietăţile şi să părăsească locurile unde au trăit o viaţă întreagă ei şi strămoşii lor.      

    Academia Romana cere din nou autorităţilor Statului Român  (administraţia prezidenţiala, parlament, guvern, justiţie) sa analizeze cu multa atenţie proiectul, sub toate aspectele sale, antrenând specialişti dezinteresaţi si oneşti din tara si străinătate, inclusiv din organismele europene, înainte de a da cale libera acestui proiect atât de controversat si –după părerea noastră – extrem de periculos. Academia Romana încearcă astfel sa prevină un dezastru ecologic si cultural, cu multiple consecinţe inacceptabile.”

1. Susţinem poziţia Asociaţiei Aurarilor “Alburnus Maior” referitoare la proiectul de investiţie al companiei Roşia Montană – Gold Corporation S.A.2. Considerăm că proiectul este în flagrantă contradicţie cu cerinţele dezvoltării durabile deoarece:- are impact social negativ (900 gospodării strămutate şi 2000 de oameni dezrădăcinaţi);

1. Retragerea imediată a licenţei de exploatare şi oprirea definitivă a lucrărilor SC Roşia Montană Gold Corporation SA în patrulaterul aurifer Certej-Brad-Zlatna-Baia de Arieş.2. Respectarea convenţiilor internaţionale aplicabile acestui proiect şi a legislaţiei româneşti în vigoare.3. Adoptarea unei strategii vizând dezvoltarea durabilă a zonei Roşia Montană şi a întregului areal al Munţilor Apuseni.

5. Fundaţia Terra Mileniul III BucureştiLavinia Andrei – preşedinte6. Consorţiul “Baia Mare Fără Poluare”

Mihai Gligan – preşedinte8. Fundaţia Judeţeană Pentru Tineret ConstanţaAndrei Seitan – consilier

Cristian Oneţ – membru10. Armedd – BucureştiGheorghe Manea – şef departament

Sabin Mureşan – coordonator programe12. Eco-Alpex 024 BrăilaCornel Apostol – preşedinte

Gabriel Părăuan – preşedinte

15. Clubul de Cicloturism “Napoca”Radu Mititean – director executiv

Vasile Moisa – preşedinte”